înapoi la lista

Imunoglobulina IgM

Name: Imunoglobulina IgM
Brand: Synevo
SKU: IM28

IgM

Preț: 36.00 lei

Durata 1 zi *

sânge venos

* Estimare valabilă doar pentru centrele din București

Informaţii generale

IgM sunt anticorpii majori produşi în timpul răspunsului imun primar. Au o structură pentamerică, 5 molecule de IgM fiind legate printr-un oligopeptid joncţional. Factorul reumatoid (majoritatea cazurilor) şi izoaglutininele (α si β) de grupă sanguină ABO aparţin acestei clase⁵.

IgM reprezintă tipul de anticorpi produşi iniţial în cursul răspunsului imun şi prima clasă de imunoglobuline sintetizate de făt sau nou-născut. IgM nu traversează placenta. Din aceste motive demonstrarea anticorpilor IgM specifici este utila în evaluarea stadiului infecţiei (infecţie acuta: sunt prezenţi anticorpii IgM; infecţie cronica: predomina anticorpii IgG) şi a probabilitaţii infecţiei congenitale (un nou-născut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-născut cu anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni).

Sindromul imunodeficienţei hiper-IgM se caracterizează prin absenţa IgG şi IgA din ser, asociată cu o creştere marcată a IgM.

Macroglobulinele produse în boala Waldenström aparţin clasei IgM şi pot induce un sindrom de hipervascozitate a serului. Un nivel monoclonal >2 g/dL reprezintă un criteriu major de diagnostic.

Creşteri policlonale ale IgM se întalnesc în diverse condiţii infecţioase sau inflamatorii. Nivelul IgM este tipic crescut în ciroza biliară primitivă. Scăderi ale IgM se înregistrează în hipogamaglobulinemia congenitală sau dobandită, caracterizată clinic prin infecţii recurente⁴.

Recomandări pentru determinarea IgM

evaluarea imunităţii umorale;
diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
evaluarea probabilităţii infecţiilor in utero⁴.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemancate)³.

Specimen recoltat – sange venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator³.

Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel³.

Volum probă – minim 0.5 mL ser³.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic³.

Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni la – 20°C³.

Metoda – imunoturbidimetrică³.

Valori de referinţă³

*Varstă*	*Valori (mg/dL)*
0 – 1 an	0.0 – 145
1 – 3 ani	19 – 146
4 – 6 ani	24 – 210
7 – 9 ani	31 – 208
10 – 11 ani	31 – 179
12 – 13 ani	35 – 239
14 – 15 ani	15 – 188
16 – 19 ani	23 – 259
Adult	40 – 230

Limita de detecţie – 5.0 mg/dL (0.05 g/L)³.

Valori de alertă clinică – la nou-născut o valoare IgM >20 mg/dL indică o stimulare intrauterină a răspunsului imun (boala citomegalică, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă etc.)¹.

Interpretarea rezultatelor

*Creşterea Ig M este asociată cu :*	*Scăderea Ig M este asociată cu:*
• boala Waldenström • afecţiuni hepatice, in special ciroza biliară primitivă • infecţii cronice • tripanosomiaza • malarie • lupus • poliartrita reumatoidă • disgamaglobulinemie (unii pacienţi)^1;2	• sindroame cu pierdere de proteine • mielom non-IgM • agamaglobulinemie • aplazie limfoidă • disgamaglobulinemie • leucemie limfatică cronică • la sugar şi in prima copilărie^1;2

Limite şi interferenţe

Nu există reacţii încrucişate între IgA, IgM şi IgG³.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 607-610.

2. Jacques Wallach. Analize de sange. in Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 49-121.

3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin M, Quantitative. www.labcorp.com 2015. Ref Type: Internet Communication.

5. Minodora Dobreanu. Metabolismul proteinelor. In Biochimie clinica. Implicatii practice. University Press, Romania, Ed. 2006, 133-150.

Vezi tot conținutul

Vezi mai puțin